Povești ascunse
Povestea pe care o pun azi, aici, este despre engagement, în varianta lui de angajament și/sau implicare. Eroina principală din poveste este străbunica mea, Zamfira. Sau așa cum i se spunea, Mamare Zamfira. O știu doar din foarte puținele fotografii rămase și din ceea ce mi-au istorisit despre ea, bunicii și părinții mei.
VIDEO
Cel mai puternic proiect de engagement do-it-yourself: IA și costumule cusute de mâinile Zamfirei
Zamfira și-a dorit tare mult să mă țină în brate, iar când nepotul ei(tatăl meu), student la București a venit într-o vară acasă, la țară, ținând de mână o tânără, trăznet de frumoasă(colega lui și mama mea), Zamfira le-a spus cu vocea ei șoptită:” Voi o să aveți o fată. Să o aduceți să o țin în brațe și să ii simt mirosul”.
Zamfira a avut dreptate, doar că nu a mai avut timp să își țină strănepoata în brațe și să-i simtă mirosul. Mamare a murit la 98 de ani, cu mult înainte să mă nasc eu. Dar legătura dintre noi două este dincolo de timp. Zamfira mi-a lăsat o moștenire fabuloasă.
Din păcate, foarte mult timp nu am știut ce să fac cu ea. Dar, din 2017, moștenirea Zamfirei și-a găsit rolul în acest secol. A străbătut lumea, în lung și în lat, arătându-le oamenilor de credințe și culturi diferite cel mai puternic proiect de ceea ce azi numim, engagement do-it-yourself.
Pielea și părul Zamfirei miroseau a iarbă proaspăt cosită
Zamfira mea dragă s-a născut la final de secol XIX, undeva în Teleorman. A fost o femeie mică de înălțime și gingașă. Dar a avut în ea forța pământului și curățenia sufletului, ca ploaia de vară pe care o strângea în vasele de lut să își spele părul lung și negru. Mama îmi spunea că îi plăcea să o țină în brațe pe mamare Zamfira, pentru că pielea și părul ei miroseau a iarba proaspăt cosită.
Zamfira s-a măritat la 14 ani cu un fecior din satul ei. Ea și Ion Banu se știau de la câmp, de când îi lăsau la brazdă să aibă grijă de bucate și de vasele cu apă. Au crescut împreună, au lucrat pământul împreună, dar viața lor împreună a fost scurtă.
Străbunicul Ion a plecat la război în 1916 și nu a mai venit acasă. A murit pe front, în 1917, în timpul Primului Război Mondial. La plecare, au mers împreună pînă la marginea satului, ținându-l de mână pe băiețelul lor de 2 ani, Marin Banu, bunicul meu.
Bunica mea(nora Zamfirei) îmi spunea că până și în ultima săptămână de viață, Mamare s-a dus, așa cât mai putea să meargă, la marginea satului și se uita în zare. Toți știau de ce se ducae acolo. Zamfira știa că Ion al ei nu mai are cum să vină, dar….
Mamare Zamfira a construit prima și singura comunitate de femei antreprenoare din satul ei
Mamare Zamfira și-a crescut băiatul singură. Nu-i plăcea să i se spună că este văduvă de război. Dar zicea cu mândrie că bărbatul ei, Ion a plecat cu misiune de la Dumnezeu. Pe celelalte văduve din sat le aduna în curtea ei, în casa mică, bătrânească în care am dormit și eu. Acolo a construit o comunitate de femei care și-au găsit un sens în viață. Au făcut din talentul lor, modul lor de viață. Mamare Zamfira a construit într-o formă arhaică, prima și singura comunitate de femei antreprenoare din satul ei. Iar IA și costumele țesute de ea sunt proiectul a ceea ce noi numim azi, engagement do-it-yourself.
La început, aduna toate văduvele din sat, încurajându-le să nu stea singure pe prispa lor. Vara, se asezau pe iarba din curtea ei, iar iarna se strângea lângă sobă. Mamare le punea să își ostoiască dorul și durerea după bărbații lor, în florile de pe cămeșe, în modelele țesute pe macate și în costumele cusute de ele. Le duceau apoi la târg și le vindeau pe bani, nu multi, dar de ajuns pentru Zamfira cât să își țină băiatul măcar la școala primară. Mamare și-a dorit ca baiatul ei, Marin să știe carte. Și a reușit. Bunicul a făcut armata la marină.
Cu timpul, casa Zamfirei a devenit atelierul, mult prea mic pentru femeile, fetele și copilele din sat. Și uite așa, împreună au trecut Al Doilea Război, foametea din `46-47, comunismul, cam tot ceea ce le-au pus la dispoziție istoria și viața.
Când nepotul ei Constatin s-a căsătorit, Zamfira i-a dăruit norei, mamei mele, o boccea. I-a spus așa: „ Fata voastră să o moștenească” Nu am știut de ea, până în ziua în care am intrat la facultate, iar tata mi-a făcut cadou, la rândul lui bocceaua Zamfirei. Ce pusese Mamare în ea? O cămeșă, o fotă, marama, care a fost și voalul ei de mireasă.
Costumul Zamfieri a ajuns în cele mai cunoscute orașe ale lumii
Cămeșa și fota, pe amândouă le-a lucrat Zamfira cât îl aștepta pe Ion al ei să vină de la război. A pus acolo, în culorile cerului toate gândurile, speranțele și mai ales iubirea pentru bărbatul ei, eroul ei. Când am primit moștenirea și după ce am aflat toata povestea Zamfire, mi-am dorit ca toată creația ei să fie admirată și cunoscută de toată lumea. Așa că, în 2017, costumul creat de Mamare Zamfira a intrat în colecția RomânIA Centenară
CLICK Foto: Mamare Zamfira, una dintre puținele fotgrafii cu ea. IA mea, realizată din marama de nuntă a Zamfirei.
CLICK Foto: Zamfira împreună cu nepotul ei Constantin, tatăl meu. Costumul Zamfirei a intrat în colecția România Centenară și a fost purtat în expozitie de Laura Cosoi.
Expoziția itinerantă, a dus în cele mai cunoscute orașe ale lumii, zece costume de sărbătoare românești, atent selectate din colecția Flori de ie, alături de fotografiile surprinse cu măiestrie de Alexandru Zainea, membru al New York Institute of Photography și fondator al revistei britanice Thoughts. Proiectul România Centenară a luat naștere la inițiativa Cristinei Chiriac – fondator Flori de ie și Presedinta CONAF, precum și a lui Alexandru Zainea, alături de Laura Cosoi, Chriss Casper.
Am făcut exact ceea ce și-a dorit Zamfira. Moștenirea ei a intrat în cultura universală. IA lucrată de ea și comunitatea de femei strânsă de ea sunt modelul, în faza incipientă a ceea ce azi, numim o comunitate cu scop comun.
Zamfira nu știa la vremea respectica despre engagement do-it-yourself, dar ceea ce a creat o țărancă româncă, săracă și fără carte, IA și costumele lucrate de ea și de femeile strânse în jurul ei ne arată că oamenii sunt mai implicați și dedicați simțind că aparțin unei comunități, lucrând împreună pentru un scop comun și autentic și că sunt acolo pentru a se sprijini reciproc.
IA, singura pe care o am și pe care o port cu sufletul este realizată din marama Zamfirei, voalul ei de mireasă.
Așa că azi, 24 iunie, când puneți pe voi o IE autentică, românească( nu una făcută în serie, în manufacturile din China), să vă gândiți ceea ce va trasmite ea.
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți să-l transmiți și prietenilor. Un simplu share este de ajuns. Te aștept pe blogul meu și nu uita să te abonezi la #Podcastul Strategii de #Comunicare Eficienta, pe care poti să-l asculti pe:
YOU TUBE ⌈ APPLE ⌈ SPOTIFY ⌈ GOOGLE PODCAST ⌈ ANCHOR fm
TEASING:
Urmatorul episod din podcastul Strategii de #Comunicare eficienta este despre :
Cum convingi un angel investor in competitia de pitching ?
Pe curand,
A
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.